Si zambetul tau... zambetul tau in Chipul meu, imi inmugureste Viata!
Clapele imi manuiesc tandru aria inimii nastrusnice.
Imi canta voios al privighetorilor tril suav de calmitate.
O, Bucurie! Ce Bucurie! Si ingerii se minuneaza de Chipul tau!
El imi este Viata, imi este viata in taina ta, armonia simtului de pace.
Genele-mi soptesc mangaierea degetelor tale prelinse mladios in partitura inimii, in cantecul ei de strigat de iubire, profunzime a fiintei noastre.
O, si cat ne-am dori sa alergam tinandu-ne de mana, impreunanadu-ne privirile in licarirea de lumina a ochilor, portile sufletelor noastre feciorelnice.
Si ...si sarutul meu sa te soarba din priviri, sa roseasca asemenea unui trandafir altoit, din nestiinta prunciei, in pronia binecuvantarii, sarutul meu sa iti ceara rusinos: dorinta!
Si dorinta lui, in puritate, sa fie crezul tau, iar tu, iertand pruncia lui, sa-i primesti daruirea inimii sale intr-un sarut mocnit, inflorit, plin de prospetimea seninatatii voastre.
Fraga buzelor tale sa ii racoreasca neputinta iubirii sale, dorinta lui de a-ti iubi sufletul mai mult decat orice.
Hrana inimii sale prin care ochii mari si fara de culoare se unesc in aceleasi daruri ale mintii, bucurii gingase ale lui Dumnezeu, sa rasara in zambetul inmii tale, icoana fecioriei, puritatea dorintei mele.
Pianul, langa pianina, mainile tale impreunate cu ale mele, sarutul nostru inclestat in lacrima de Bucurie, ne sunt noua partitura feciorelnica a Vietii!
Sa crezi in Iubire, sa nu te mahneasca distanta, sa crezi in darul tau de la Dumnezeu, in chemarea Sa, oricat de multe greutati lumesti ti-ar tresari acum bataia inimii pure sa ai zambetul tau in fata icoanei Maicii noastre, sa indraznesti sa simti in sufletul tau ca Dumnezeu iti rade, ca zambetul meu estedoar datorita tie, ca apropierea de Dumnezeu, ca paza ingerului, iti sunt rod al rugaciunii tale, al rugamintii tale, intr-o iubire a2 suflete, care, cu binecuvantare, cu prospetimea fecioriei trupurilor se vor cunoaste neincetat si nu se vor satura de bucuria din inimile lor.
Degetele-mi mangaie tastele finisand partitura fecioriei, o modeleaza neincetat soptindu-ti bucurie, soptindu-ti dorinta fecioriei, in purintate, cu Hristos in mijloc, scriindu-ne povestea de dragoste in partitura vietii, fecioria inimii!
Cu multa bucurie si pace in inima, tie iti impartasesc aceasta armonie de cuvinte in cantul partiturii daruite de tine, in suflet, suflete drag: atinge-ma!
...si...Da Doamne bine!
Te sarut pe frunte, sa crezi in Iubire draga mea si o pace te v acuprinde in toate madularele tale, vei simtilinistea din inima mea si ca totul va fi bine.
Esti Crinul meu de nea, care imi racoreste spinii Trandafirului meu altoit in binecuvantarea lui Dumnezeu, amandoi in purtarea Lui de grija, in poveastea noastra, in fata careia se vor minuna si ingerii si nu vor putea cuprinde taina Iubirii lui Dumnezeu fata de fecioria sufletelor noastre, in care oamenii au uitat sa mai creada, dar dupa care toti au suspinat!
Ce bucurie, sa simti partitura fecioriei cantata de inimile noastre in iubirea sufletelor, intr-un timp feeric, binecuvantat, spre vesnicie!
