Lumina din noi este Bucuria inimii in rostuirea cuvintelor
Bucuria Inimii este Rugaciune si Rugaciunea Inimii este Bucuria :)
Lumina ta imi este lumina mie imbogatindu-ti lumina
Primeste lumina mea din lumina ta pentru a vedea lumina ta in lumina noastra. Persoana primeste atentia noastra ca o bucurie in inima sa prin gandurile-cuvinte, lumini, rostuite in lumina...
Ce bucurie ca din lumina ta sa imi impartasesti lumina, luminandu-mi insasi lumina mea!! Delicatetea, blandetea cu care inima rade, cu care inima tresalta in lumina semenului imi lumineaza chipul, imi este izvor de pace si liniste, de bucurie...Lumina te intareste, este Putere, este puterea de a impartasi celuilalt bucuria ta, lumina ta, rostul tau, care zideste in lumina noastra si rostul meu alaturi de al tau si al nostru, al tuturor.
Chipul fetei mele capata grai in rugaciune, el devine Lumina, rostuieste in viata noastra sensul chipului Fetei Celei Nevazute, intelegand, luminandu-ne Chipul nostru, vazandu-ne Lumina..
Chipul Persoanei dragi ne ramane in lumina, ne ramane drag, gingas, nu poate fi alipit de intristarile si caderile aceste lumi, chipul luminii celui drag traieste in noi, prin noi si cu noi, luminandu-ne viata oriunde ar fi, aici sau in Lumina, sau nevazut simtirilor. Lumina celui drag imi imbogateste bunatatea, ma in-buneaza, imi da Putere, Bucuria de a darui lumina la randul meu celui care ii sunt drag, hranindu-i inima. Cand inima se hraneste cu lumina din chipul celor dragi ea impropriaza insasi din lumina acelora, firesc, luminandu-mi chipul si bucurandu-le inima.
Cand revad chipul celui drag chipul meu se lumineaza, dispare orice gand-umbra, orice incruntare, iubirea covarseste grija, iutimea maniei, le lumineaza impartasindu-le celor dragi ca lumini-virtuti.
Cuvintele mele fata de cel drag sunt rostuite si lumina din ele, lumina mea, isi pune pecetea luminii mele in Persoana draga, iar cuvintele din inima sa, primite, raman vesnic cuvintele mele, lumina din ele asa de mult ii lumineaza mintea incat oricine altcineva le mai foloseste(deci nu le daruieste, fa cuvintele daruri de lumina celui drag!), dar nerostuit, cuvintele raman ale mele, ele nici nu se personifica, nu se dedubleaza sau altereaza, ci sunt purtatoare de lumina, de lumina mea. Si lumina hraneste inima. Cel drag se imbogateste cu lumina mea, luminandu-si inima sa, vazandu-si lumina pana atunci umbrita de ganduri neluminate. Deci, desi poate cadea, lumina din noi, daruita prin Chipul nostru, fara a mai fi nevoie de cuvinte sau chiar ganduri, lumina noastra ii lumineaza lumina imbogatind-o, reimprospatand-o din inima mea in inima sa, reciproc.
Cand Mirele vine Acasa, lumina icoanei sale, Mireasa, ii transfigureaza chipul in icoana sa, primind lumina sa din lumina chipului lor, izvorat din Lumina...
Cand Tatal isi revede Fiul, bucuria inimii sale covarseste chipul Fiului in asa bogatie incat lumina din el ajunge in launtrul inimii celui asteptat, in lumina sa tainica, redandu-i Bucuria Vietii.
Cand Fiica isi revede Mama, lumina din chipul ei ii aduce lumina in inima celei dragi, prin insasi Bucuria inimii sale, iar Mama isi lumineaza chipul primind si impartasind bucuria Fiicei, din Puterea Luminii, ce o lumineaza prin icoana Miresei, Mirele, din Chipul lor, Lumina...daruind, nu la scimb, ci din Bucuria Inimii, lumina icoanei ei, Tatal, Luminii fiilor lor dragi.
Lumina lumineaza chipurile tuturor, iar bogatia sensurilor, rosturilor din ea imbogateste luminile chipului nostru cu luminile celorlalti, primindu-le ca Bucurie a inimii...
Parintii isi bucura , isi veselesc inima, cand chipul Pruncului le lumineaza viata, puterea de a-si imbogati viata, inaintand in Lumina.
Pruncul fara a sti a grai ne lumineaza chipul, ne da sete de viata si puterea de a continua viata, si nu oricum, nu ca oarecand in umbra, ci in Lumina...Bucuria si fecioria inimii sale, ne lumineaza launtrul inimii, oricat de rece si mohorat ar fi.
Pruncia inimii daruieste celui care ii sunt drag lumina mea ca Bucurie a Inimii sale regasindu-si Lumina sa, bucurandu-se imprecuna cu mine acum de luminile noastre in Lumina.
Cuvintele rostuite, rostite, sunt lumina din ganduri, fiind transfigurate in Rugaciunea din launtrul Inimii, iar ele ne sunt Viata noastra in Lumina, ca Bucurie a Inimii!
15.02.2010
Bucuria Inimii este Rugaciune si Rugaciunea Inimii este Bucuria :)
Lumina ta imi este lumina mie imbogatindu-ti lumina
Primeste lumina mea din lumina ta pentru a vedea lumina ta in lumina noastra. Persoana primeste atentia noastra ca o bucurie in inima sa prin gandurile-cuvinte, lumini, rostuite in lumina...
Ce bucurie ca din lumina ta sa imi impartasesti lumina, luminandu-mi insasi lumina mea!! Delicatetea, blandetea cu care inima rade, cu care inima tresalta in lumina semenului imi lumineaza chipul, imi este izvor de pace si liniste, de bucurie...Lumina te intareste, este Putere, este puterea de a impartasi celuilalt bucuria ta, lumina ta, rostul tau, care zideste in lumina noastra si rostul meu alaturi de al tau si al nostru, al tuturor.
Chipul fetei mele capata grai in rugaciune, el devine Lumina, rostuieste in viata noastra sensul chipului Fetei Celei Nevazute, intelegand, luminandu-ne Chipul nostru, vazandu-ne Lumina..
Chipul Persoanei dragi ne ramane in lumina, ne ramane drag, gingas, nu poate fi alipit de intristarile si caderile aceste lumi, chipul luminii celui drag traieste in noi, prin noi si cu noi, luminandu-ne viata oriunde ar fi, aici sau in Lumina, sau nevazut simtirilor. Lumina celui drag imi imbogateste bunatatea, ma in-buneaza, imi da Putere, Bucuria de a darui lumina la randul meu celui care ii sunt drag, hranindu-i inima. Cand inima se hraneste cu lumina din chipul celor dragi ea impropriaza insasi din lumina acelora, firesc, luminandu-mi chipul si bucurandu-le inima.
Cand revad chipul celui drag chipul meu se lumineaza, dispare orice gand-umbra, orice incruntare, iubirea covarseste grija, iutimea maniei, le lumineaza impartasindu-le celor dragi ca lumini-virtuti.
Cuvintele mele fata de cel drag sunt rostuite si lumina din ele, lumina mea, isi pune pecetea luminii mele in Persoana draga, iar cuvintele din inima sa, primite, raman vesnic cuvintele mele, lumina din ele asa de mult ii lumineaza mintea incat oricine altcineva le mai foloseste(deci nu le daruieste, fa cuvintele daruri de lumina celui drag!), dar nerostuit, cuvintele raman ale mele, ele nici nu se personifica, nu se dedubleaza sau altereaza, ci sunt purtatoare de lumina, de lumina mea. Si lumina hraneste inima. Cel drag se imbogateste cu lumina mea, luminandu-si inima sa, vazandu-si lumina pana atunci umbrita de ganduri neluminate. Deci, desi poate cadea, lumina din noi, daruita prin Chipul nostru, fara a mai fi nevoie de cuvinte sau chiar ganduri, lumina noastra ii lumineaza lumina imbogatind-o, reimprospatand-o din inima mea in inima sa, reciproc.
Cand Mirele vine Acasa, lumina icoanei sale, Mireasa, ii transfigureaza chipul in icoana sa, primind lumina sa din lumina chipului lor, izvorat din Lumina...
Cand Tatal isi revede Fiul, bucuria inimii sale covarseste chipul Fiului in asa bogatie incat lumina din el ajunge in launtrul inimii celui asteptat, in lumina sa tainica, redandu-i Bucuria Vietii.
Cand Fiica isi revede Mama, lumina din chipul ei ii aduce lumina in inima celei dragi, prin insasi Bucuria inimii sale, iar Mama isi lumineaza chipul primind si impartasind bucuria Fiicei, din Puterea Luminii, ce o lumineaza prin icoana Miresei, Mirele, din Chipul lor, Lumina...daruind, nu la scimb, ci din Bucuria Inimii, lumina icoanei ei, Tatal, Luminii fiilor lor dragi.
Lumina lumineaza chipurile tuturor, iar bogatia sensurilor, rosturilor din ea imbogateste luminile chipului nostru cu luminile celorlalti, primindu-le ca Bucurie a inimii...
Parintii isi bucura , isi veselesc inima, cand chipul Pruncului le lumineaza viata, puterea de a-si imbogati viata, inaintand in Lumina.
Pruncul fara a sti a grai ne lumineaza chipul, ne da sete de viata si puterea de a continua viata, si nu oricum, nu ca oarecand in umbra, ci in Lumina...Bucuria si fecioria inimii sale, ne lumineaza launtrul inimii, oricat de rece si mohorat ar fi.
Pruncia inimii daruieste celui care ii sunt drag lumina mea ca Bucurie a Inimii sale regasindu-si Lumina sa, bucurandu-se imprecuna cu mine acum de luminile noastre in Lumina.
Cuvintele rostuite, rostite, sunt lumina din ganduri, fiind transfigurate in Rugaciunea din launtrul Inimii, iar ele ne sunt Viata noastra in Lumina, ca Bucurie a Inimii!
15.02.2010
