Sa se indrepteze Rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta! Ridicarea Mainilor mele jertfa de Seara!
28.02 19:01
Bucuria si Pacea din inima nu o poate jefui niciun fur. Acestea sunt darurile pregustarii Fericirii vesnice!
Sa avem duhul umilit in momentul implinirii poruncii aproapelui, primita nu ca ordin caci nu mai suntem slugi ci prieteni ai Fratelui nostru drag, facand voia Sa, ci Sfatul mai inainte de veci ne este noua cunoscut acum ca Sfat de taina al iubirii aproapelui, Porunca devine impreuna-vointa, buna-vointa in comun-uniune, iar Aproapele Frate. Ei bine, atunci inima izvoraste Bucuria si Pacea ce iti aduc un zambet tie in chipul aproapelui, zambetul din chipul celui drag se salasluieste in inima ta si naste bucuria, extazul inimii nascandu-se trupului prin lacrimi in Ziua Invierii, in Lumina, toate fiind transfigurate!
Cand din chipul nostru fata de cel drag impartasim si celor cunoscuti relatandu-le, voia aproapelui ca voie impropriata a noastra, impartasindu-le cu sinceritate si smerenie actul nostru fata de aproapele, atunci acea bucurie, acea energie a darului Harului este daruita celui ce ii marturisesti Bucuria faptei tale. Bucuria nu este divizata cand o impartasesti aproapelui ci se inmulteste.Aceasta este darul, lucrarea Harului! Acea bucurie este o parte din inima ta daruita prin marturisirea bunei-cuviinte celui apropiat spre luare aminte si mai cu seama pentru a impartasi fiintelor apropiate bucuria ta! Inima ce are Bucuria in ea impartaseste aceasta traire cu Hristos si Hristos isi impartaseste Bucuria si Pacea Sa ca dar al Invierii inimii tale, ca scump odor spre pastrare a candelei mereu aprinse, asteptand cu duh umilit , inima infranta si smerita fericirea vesnica. Caci aceasta este Puterea cu care crestinul biruieste, primirea si daruirea sa, jertfirea de sine, esti puternic nu fiindca stapanesti, caci nu esti ascultat ci esti temut, ci fiindca esti si tu la randu-ti iubit, primesti si daruiesti din Trupul nostru, Iisus Hristos! Indrazniti a primi pe Hristos in inimi pentru a birui, pentru a fi Puternic, Tare, a fi dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu, primind si daruind, caci Hristos din inima mea iarta daruieste si primeste, El se daruieste ca jertfa Tatalui sfintindu-ne cu Duhul Sfant, curatindu-ne si transfigurandu-ne in Trupul Sau cel Inviat purtand semnele patimii Sale, Iubirea aproapelui!
Nu pot pastra numai pentru mine Bucuria din inima, fapta asupra celui drag o impartasesc repetand-o fata de o noua si o noua Persoana, poate necunoscuta, ca rod al bucuriei launtrice anterioare, caci Hristos lucreaza si acum tainic modelandu-ne inima cu Duhul Sau. Bucuria faptei si gandului meu de lumina il inmultesc prin pomenirea Sa, si nu a voii mele egoiste, intr-o noua fapta imprimata de lumina acelei bucurii anterioare, ce continua in prezent, invesnicindu-se. Pomenirea mea se uneste in pomenirea numelui Celui ce a faptuit toate pentru toti, inca pana la moarte pe Cruce punandu-si Viata. A zidit Viata in locul mortii, a gonit moartea, o lasa fara bold, vrajmasul se rusineaza si fuge! Inima celui drag primeste lumina faptei mele drept chip al jertfei Mantuitorului din bucuria daruita de zambetul, de lumina chipului celui ajutat, chip al lui Hristos, fie prin fapta, fie prin cuvinte, prin rugaciunea tainica pentru aproapele, rostuirea cuvintelor in Lumina. "Cu timp" ajung la crestetul Cuvioasei Parascheva si vazand suferinta aproapelui, curgandu-i lacrimile, vazandu-i suferinta si neputinta, "fara timp" uit de voia si nevoia mea, uit de mine, ma las pe mine si nu imi mai fac griji, ci tot ceea ce ma linisteste si imi aduce Pacea in inima este pomenirea celui apropiat si aflat in suferinta in pomenirea numele Domnului, pomenirea numelui Sau in Inima, caci pomenirea numelui Fiului, Hristos Iisus este Binecuvantarea Tatalui, Cel ce stie Binele nostru si de ce avem nevoie. Uit asadar de mine, nici nu mai stiu ca aveam o nevoie, ca venisem cu o rugaminte, caci....cum iti permiti suflete sa vezi pe aproapele in nevoie si sa te lenevesti lasandu-l sa se stinga in vapaia neputintei neiubirii de aproapele??? Cum iti permiti suflete sa cazi in nesimtirea neiubirii aproapelui??? Cum de te gandesti la tine cand aproapele are nevoie de iubirea ta si a mea si a lui si a noastra, a tuturor, cum de nu lacrimezi, cum de nu ti se sfasie voia asemenea dverei din Templu in rastimpul patimei Mantuitorului, cum de te mai gandesti inca la grijile lumesti, cum ?? Ia Chipul de rob al Iubirii si urmeaza Calea Vietii, jertfeste voia ta pentru aproapele! ...nu mila voiesc ci jertfa, duhul umilit,inima ta infranta si smerita, voia ta jertfita cerand, invocand si indraznind voia Tatalui! Pacatele indraznesc a le face prin voia mea, dar voia ta Doamne nu o am ca indraznire pentru a birui lumea pacatului, firea mea pacatoasa !?
...Si atunci linistea te cuprinde, madularele trupului se linistesc, asa incordarea lor ce denota "grija cea lumeasca este lepadata", simturile se linistesc, trupul se apleaca in rugaciune, isi schimba firea intr-o lumanare arzanda, intr-o faclie ce isi are ca voie, buna-vointa, binecuvantarea lui Dumnezeu in binecuvantarea Sfintilor, Chip al Duhului Sfant, prin lacrimile tale curgand pe moastele binecuvantate ale Sfintilor, lasandu-ti voia ta in grija Tatalui, a Sfintilor mijlocitori a Fiului si a Duhului ce se transfigureaza in Maini ridicate catre Tatal in Rugaciune! Si atunci mintea isi pomeneste aproapele in rugaciune, rugaciunea "mea" se transfigureaza in rugaciunea "aproapelui". Persoana, Aproapele este acum,intr-un prezent continuu, Rugaciune, Timp invesnicit, Persoana este Rugaciune ca raspuns al Iubirii lui Dumneeu! Eu se impartaseste lui Tu in Noi, in comun-uniune inter-personala prin Binecuvantarea Duhului, a Fiului si a Tatalui! Firea mi se schimba in voia "Celui ce este", fiintand vesnic, ca Viata, caci sunt templu al Duhului Sfant si Hristos este Cel ce locuieste in mine! Nu mai sunt "eu=egoismul", ci sunt sfintit si primit de Tatal ca madular al Trupului lui Hristos, Biseica, un madular care nu poate subzista fara celelate madulare, care si ele trebuiesc sa fie in pace si armonie unul cu altul. Si toate aceastea in comuniunea Sfintilor, in Duhul, cu luare aminte a Sfintelor Sfintilor, starea aceasta transfigurata de fii ai lui Dumnezeu dupa har prin impartasirea de Harul dumnezeirii! Si atunci Pacea "mea" devine Pacea lui Hristos, nu mai sunt "eu", ci Hristos este Cel care locuieste , care voieste si care lucreaza in mine. Duhul este "Cel ce" ma modeleaza, El ma cerceteaza si se poarta pe deasupra mea ca o Apa a Izvorului celui Viu, Dumnezeu, Apa cea Vie,de care sunt insetat. Creatia este remodelata, este sfintita prin tine omule de catre Dumnezeu. Acestea doua Maini, Fiul si Duhul, imi ridica inaintea Ta, Dumnezeu-Tatal Rugaciunea care nu mai este "a mea". Iti predai voia ta, dai vointa si iei Puterea, Puterea este impartasirea din, in si pentru Aproapele, este impartasirea din Har si daruirea bunatatilor primite prin Rugaciunea Aproapelui. Preotul ridica darurile primite de la credinciosi inaintea Ta, indrepteaza Rugaciunea credinciosilor, a Mea ca madular al Trupului lui Hristos si templu al Duhului in Biserica spre sfintire, pentru ca darurile jerfei-vointei, bunei-vointe sa fie cercetate de Duhul, sa fie sfintite si primite sfintite, sa fie apoi daruite aproapelui prin Rugaciunea catre Tatal Nostru, prin iertarea aproapelui si daruirea vointei noastre, jertfirea eu-ului primind vointa lui Hristos, lasand voia noastra si facand voia lui Dumnezeu!
Sa se indrepteze Rugaciunea Mea ca tamaia inaintea Ta! Ridicarea Mainilor mele jertfa de Seara! Prin Rugaciune, invocarea Duhului, rugaciunea mea se indrepteaza inaintea Tatalui! Cum? Prin ridicarea noastra ca jertfire a egoismului, din starea pacatoasa, a voii noastre prin Mainile Tatalui cu care a zidit Creatia, Fiul si Duhul Sfant, prin Ei suntem ridicati in stare de jertfa curata, bineprimita la Tatal, Il cunoastem pe Tatal, caci : "aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis". (Ioan 17,3;). Sfantul Chiril al Alexandriei ne povatuieste luminandu-ne: la Tatal avem intrare in stare de jertfa bineplacuta si binemirositoare, ca tamaia, prin Fiul. (P.S.B., vol. 38, cartea a XVI-a). Suntem infiati ca fii ai lui Dumnezeu de Tatal prin Fiul in Duhul. Duhul este cel ce modeleaza, el modeleaza tainic inimile noastre aducandu-le prin jertfa vointei prin Calea, Jertfa Fiului, ca jertfe bineplacute inaintea Tatalui. Sa iertam tuturor toate, ziua Invierii din pacatul egoismului sa o primim ca Taina a Invierii Domnului, jertfa din Seara cea neinserata, a Cinei celei de Taina careia partas ma fa Doamne, caci Taina Ta este in inima mea si vrajmasul ce va incerca inima mea nu o va afla, caci nu mai fac voia mea, ci Tu Doamne si Duhule Sfinte ne ridicati la Tatal nostru, prin ridicarea Mainilor, carora m-am facut partas, fiind si ale mele prin impartasire, nu prin fiinta, facandu-ma mostenitor al Imparatiei Tale ce pomeneste numele tau prin Rugaciunea mea din Lacrima izvorata din Coasta Ta! Fiu al Imparatiei Vesnice ma fa Dumnezeule prin Binecuvantarea Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant!
Un mic nimeni, Anesti, din inima primind si daruind Bucuria Aproapelui!
28.02 19:01
Bucuria si Pacea din inima nu o poate jefui niciun fur. Acestea sunt darurile pregustarii Fericirii vesnice!
Sa avem duhul umilit in momentul implinirii poruncii aproapelui, primita nu ca ordin caci nu mai suntem slugi ci prieteni ai Fratelui nostru drag, facand voia Sa, ci Sfatul mai inainte de veci ne este noua cunoscut acum ca Sfat de taina al iubirii aproapelui, Porunca devine impreuna-vointa, buna-vointa in comun-uniune, iar Aproapele Frate. Ei bine, atunci inima izvoraste Bucuria si Pacea ce iti aduc un zambet tie in chipul aproapelui, zambetul din chipul celui drag se salasluieste in inima ta si naste bucuria, extazul inimii nascandu-se trupului prin lacrimi in Ziua Invierii, in Lumina, toate fiind transfigurate!
Cand din chipul nostru fata de cel drag impartasim si celor cunoscuti relatandu-le, voia aproapelui ca voie impropriata a noastra, impartasindu-le cu sinceritate si smerenie actul nostru fata de aproapele, atunci acea bucurie, acea energie a darului Harului este daruita celui ce ii marturisesti Bucuria faptei tale. Bucuria nu este divizata cand o impartasesti aproapelui ci se inmulteste.Aceasta este darul, lucrarea Harului! Acea bucurie este o parte din inima ta daruita prin marturisirea bunei-cuviinte celui apropiat spre luare aminte si mai cu seama pentru a impartasi fiintelor apropiate bucuria ta! Inima ce are Bucuria in ea impartaseste aceasta traire cu Hristos si Hristos isi impartaseste Bucuria si Pacea Sa ca dar al Invierii inimii tale, ca scump odor spre pastrare a candelei mereu aprinse, asteptand cu duh umilit , inima infranta si smerita fericirea vesnica. Caci aceasta este Puterea cu care crestinul biruieste, primirea si daruirea sa, jertfirea de sine, esti puternic nu fiindca stapanesti, caci nu esti ascultat ci esti temut, ci fiindca esti si tu la randu-ti iubit, primesti si daruiesti din Trupul nostru, Iisus Hristos! Indrazniti a primi pe Hristos in inimi pentru a birui, pentru a fi Puternic, Tare, a fi dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu, primind si daruind, caci Hristos din inima mea iarta daruieste si primeste, El se daruieste ca jertfa Tatalui sfintindu-ne cu Duhul Sfant, curatindu-ne si transfigurandu-ne in Trupul Sau cel Inviat purtand semnele patimii Sale, Iubirea aproapelui!
Nu pot pastra numai pentru mine Bucuria din inima, fapta asupra celui drag o impartasesc repetand-o fata de o noua si o noua Persoana, poate necunoscuta, ca rod al bucuriei launtrice anterioare, caci Hristos lucreaza si acum tainic modelandu-ne inima cu Duhul Sau. Bucuria faptei si gandului meu de lumina il inmultesc prin pomenirea Sa, si nu a voii mele egoiste, intr-o noua fapta imprimata de lumina acelei bucurii anterioare, ce continua in prezent, invesnicindu-se. Pomenirea mea se uneste in pomenirea numelui Celui ce a faptuit toate pentru toti, inca pana la moarte pe Cruce punandu-si Viata. A zidit Viata in locul mortii, a gonit moartea, o lasa fara bold, vrajmasul se rusineaza si fuge! Inima celui drag primeste lumina faptei mele drept chip al jertfei Mantuitorului din bucuria daruita de zambetul, de lumina chipului celui ajutat, chip al lui Hristos, fie prin fapta, fie prin cuvinte, prin rugaciunea tainica pentru aproapele, rostuirea cuvintelor in Lumina. "Cu timp" ajung la crestetul Cuvioasei Parascheva si vazand suferinta aproapelui, curgandu-i lacrimile, vazandu-i suferinta si neputinta, "fara timp" uit de voia si nevoia mea, uit de mine, ma las pe mine si nu imi mai fac griji, ci tot ceea ce ma linisteste si imi aduce Pacea in inima este pomenirea celui apropiat si aflat in suferinta in pomenirea numele Domnului, pomenirea numelui Sau in Inima, caci pomenirea numelui Fiului, Hristos Iisus este Binecuvantarea Tatalui, Cel ce stie Binele nostru si de ce avem nevoie. Uit asadar de mine, nici nu mai stiu ca aveam o nevoie, ca venisem cu o rugaminte, caci....cum iti permiti suflete sa vezi pe aproapele in nevoie si sa te lenevesti lasandu-l sa se stinga in vapaia neputintei neiubirii de aproapele??? Cum iti permiti suflete sa cazi in nesimtirea neiubirii aproapelui??? Cum de te gandesti la tine cand aproapele are nevoie de iubirea ta si a mea si a lui si a noastra, a tuturor, cum de nu lacrimezi, cum de nu ti se sfasie voia asemenea dverei din Templu in rastimpul patimei Mantuitorului, cum de te mai gandesti inca la grijile lumesti, cum ?? Ia Chipul de rob al Iubirii si urmeaza Calea Vietii, jertfeste voia ta pentru aproapele! ...nu mila voiesc ci jertfa, duhul umilit,inima ta infranta si smerita, voia ta jertfita cerand, invocand si indraznind voia Tatalui! Pacatele indraznesc a le face prin voia mea, dar voia ta Doamne nu o am ca indraznire pentru a birui lumea pacatului, firea mea pacatoasa !?
...Si atunci linistea te cuprinde, madularele trupului se linistesc, asa incordarea lor ce denota "grija cea lumeasca este lepadata", simturile se linistesc, trupul se apleaca in rugaciune, isi schimba firea intr-o lumanare arzanda, intr-o faclie ce isi are ca voie, buna-vointa, binecuvantarea lui Dumnezeu in binecuvantarea Sfintilor, Chip al Duhului Sfant, prin lacrimile tale curgand pe moastele binecuvantate ale Sfintilor, lasandu-ti voia ta in grija Tatalui, a Sfintilor mijlocitori a Fiului si a Duhului ce se transfigureaza in Maini ridicate catre Tatal in Rugaciune! Si atunci mintea isi pomeneste aproapele in rugaciune, rugaciunea "mea" se transfigureaza in rugaciunea "aproapelui". Persoana, Aproapele este acum,intr-un prezent continuu, Rugaciune, Timp invesnicit, Persoana este Rugaciune ca raspuns al Iubirii lui Dumneeu! Eu se impartaseste lui Tu in Noi, in comun-uniune inter-personala prin Binecuvantarea Duhului, a Fiului si a Tatalui! Firea mi se schimba in voia "Celui ce este", fiintand vesnic, ca Viata, caci sunt templu al Duhului Sfant si Hristos este Cel ce locuieste in mine! Nu mai sunt "eu=egoismul", ci sunt sfintit si primit de Tatal ca madular al Trupului lui Hristos, Biseica, un madular care nu poate subzista fara celelate madulare, care si ele trebuiesc sa fie in pace si armonie unul cu altul. Si toate aceastea in comuniunea Sfintilor, in Duhul, cu luare aminte a Sfintelor Sfintilor, starea aceasta transfigurata de fii ai lui Dumnezeu dupa har prin impartasirea de Harul dumnezeirii! Si atunci Pacea "mea" devine Pacea lui Hristos, nu mai sunt "eu", ci Hristos este Cel care locuieste , care voieste si care lucreaza in mine. Duhul este "Cel ce" ma modeleaza, El ma cerceteaza si se poarta pe deasupra mea ca o Apa a Izvorului celui Viu, Dumnezeu, Apa cea Vie,de care sunt insetat. Creatia este remodelata, este sfintita prin tine omule de catre Dumnezeu. Acestea doua Maini, Fiul si Duhul, imi ridica inaintea Ta, Dumnezeu-Tatal Rugaciunea care nu mai este "a mea". Iti predai voia ta, dai vointa si iei Puterea, Puterea este impartasirea din, in si pentru Aproapele, este impartasirea din Har si daruirea bunatatilor primite prin Rugaciunea Aproapelui. Preotul ridica darurile primite de la credinciosi inaintea Ta, indrepteaza Rugaciunea credinciosilor, a Mea ca madular al Trupului lui Hristos si templu al Duhului in Biserica spre sfintire, pentru ca darurile jerfei-vointei, bunei-vointe sa fie cercetate de Duhul, sa fie sfintite si primite sfintite, sa fie apoi daruite aproapelui prin Rugaciunea catre Tatal Nostru, prin iertarea aproapelui si daruirea vointei noastre, jertfirea eu-ului primind vointa lui Hristos, lasand voia noastra si facand voia lui Dumnezeu!
Sa se indrepteze Rugaciunea Mea ca tamaia inaintea Ta! Ridicarea Mainilor mele jertfa de Seara! Prin Rugaciune, invocarea Duhului, rugaciunea mea se indrepteaza inaintea Tatalui! Cum? Prin ridicarea noastra ca jertfire a egoismului, din starea pacatoasa, a voii noastre prin Mainile Tatalui cu care a zidit Creatia, Fiul si Duhul Sfant, prin Ei suntem ridicati in stare de jertfa curata, bineprimita la Tatal, Il cunoastem pe Tatal, caci : "aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis". (Ioan 17,3;). Sfantul Chiril al Alexandriei ne povatuieste luminandu-ne: la Tatal avem intrare in stare de jertfa bineplacuta si binemirositoare, ca tamaia, prin Fiul. (P.S.B., vol. 38, cartea a XVI-a). Suntem infiati ca fii ai lui Dumnezeu de Tatal prin Fiul in Duhul. Duhul este cel ce modeleaza, el modeleaza tainic inimile noastre aducandu-le prin jertfa vointei prin Calea, Jertfa Fiului, ca jertfe bineplacute inaintea Tatalui. Sa iertam tuturor toate, ziua Invierii din pacatul egoismului sa o primim ca Taina a Invierii Domnului, jertfa din Seara cea neinserata, a Cinei celei de Taina careia partas ma fa Doamne, caci Taina Ta este in inima mea si vrajmasul ce va incerca inima mea nu o va afla, caci nu mai fac voia mea, ci Tu Doamne si Duhule Sfinte ne ridicati la Tatal nostru, prin ridicarea Mainilor, carora m-am facut partas, fiind si ale mele prin impartasire, nu prin fiinta, facandu-ma mostenitor al Imparatiei Tale ce pomeneste numele tau prin Rugaciunea mea din Lacrima izvorata din Coasta Ta! Fiu al Imparatiei Vesnice ma fa Dumnezeule prin Binecuvantarea Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant!
Un mic nimeni, Anesti, din inima primind si daruind Bucuria Aproapelui!
