duminică, 4 ianuarie 2009

apologia fericirii

Intrebandu-se ce este fericirea chipului ars de soare, omul isi da seama ca nu pentu el este raspunsul ci pentru celalti.
Ce bucurie pot sa am daca nimeni nu poate participa la ea, fie acel cineva o entitate nesesizata senzorial?
Fericirea nu este a mea, este concluzia vazuta de ceilalti si resimtita asupra persoanei mele prin atitudinea, relatia lor fata de mine.
Ce rost are sa imi spun ca sunt fericit, as fi stiut deja asta dinainte ca ratiunea sa dea umbra sunetului.
Astfel fericirea nu este egoista, nu acesta este scopul ei, fericirea deci este comuniune, si fara satisfacerea acestei nevoi, prin realitati ontologice personalizate, nu este fericire, nu exista.
Sunt fericit pentu ca stiu ca exist si nu intamplator.
Fericirea este existenta impartasita lui noi prin El.
Fericirea este expresia dialogului personal plin de roade hranitoare pnevmatic.
Fericiea este umplerea golului interior si sacru al persoanei, la care are acces pe langa unicul eu, doar Persoana.
Poti primi in inima ta pe oricine, dar iti va raspunde doar persoana :)
Fii fericit....este urare de la Eu catre Tu,
Sunt fericit, este raspunsul lui Eu, acel odata Tu, catre Tu, acel odata Eu.
(frumos spunea Parintele Staniloae ~ desi eu are puterea de a deveni tu, totusi ramane in aceasi timp si eu, si invers....prin comun-uniune)
Eu si cu tu devin noi, primindu-l tainic in noi si pe El, unindu-se in noi, nu confundandu-se ci unindu-se ontologic, fiintial.
Noi nu devine nicodata existent din singur eu, nu pot vorbi de fericire cat timp sunt numai eu, caci fericirea este impartasire interna in noi, nu este numai pentru tu sau eu, ci pentru noi (in el).
Fercirea este dar acel noi care il are ca stalp si temelie pe El, care asa de smerit este incat se lasa lipsit de cinste si devine si eu si tu, fata de un altul, EL este noi, asadar nu eu si tu suntem noi, ci doar impreuna cu El, suntem cineva, plin(i) de fericire.
Asadar fericirea este acel El care ne are intr-insul si pe noi, pentru a-l in-noii si pe oricare altul.

Fericirea este in-noire vesnica personala prin El in noi al lui eu....ars de soare :)

5 ianuarie 2009
ora 00:33