Persoanele au ramas fie si in parte "Adam", ei ("EI" nu isi are rostul in comuniune, care subzista doar in "NOI" printr-un "EL" iarasi nu individual, ci tot in comuniunea personala a unitatii firi) fie si posterior rostuirii persoanelor, sau existentei lor denaturate, pun nume, porecle, atribuie insusiri nestatutare pana atunci celor din jur in functie de rostul fiecaruia, ceea ce face si este, le innoiesc, asa cum, repet, Adam a facut cu cele/cei din jur. Asa fac oamenii denaturat si cu fratii lor ca si cum ar fi creatie subordonata (firea dezbinata induce intregul ca fiind proriu doar EU-lui si nu Comuniunii in NOI, si nu se opreste din acest act pana ce nu isi gaseste adevaratul rost al innoiri in Duhul Unitatii, daca apuca pana la sfarsitul vietii pamantesti), dar si fata de creatie o rostuiesc sau altereaza, pentru ca imprima si o pecete a rostului lor in nume, buna sau nu; in plus ei, pardon, noi - deci subiectivi - nici nu prea suporta sa numeasca o existenta altfel decat modul in care ea subzista, le schimba numele in ceea ce sunt...desi vrajmasul, prin voalarea acestei trasaturi iconice, umbreste aceasta auto-ritate, demnitate imparateasca de fii ai Imparatiei, cu norul patimilor, falsa icoana a persoanei: ingamfarea, invidia, rautatea ...Cred ca este un atribut al persoanei sa innoiasca dinamic, sa improspateze comuniunea sa; si Tatal a facut la fel prin Fiul in Duhul, imprimandu-ne rostul indumnezeirii... innoirea numelui de Fii ai lui Dumnezeu, cu siguranta pt ca existam prin Iubire, si rostul nostru este innoirea numelui personal pana la asemanarea cu Izvorul prin care subzistam: Iubire!
duminică, 22 noiembrie 2009
Smerenia arata Simplitatea Chipului compus al "Celui ce este" Necompus.
....Intr-o zi, o persoana mi-a scris ca, din pacate, Credinta, "Religia crestina nu a mai pastrat decat respectul majusculei cu care" redam noi (apofatic si/sau nepriceput) necunoasterea numelui Divinitatii ca "Dumnezeu"....
De curand, cateva ore, fiindu-mi pofta, m-am asezat la masa bunatatilor cugetatoare, asternuta de Pr. Staniloae, cuminecand hrana "despre" Sfintii Ingeri si capacitatea/capabilitatea lor de a comunica/de a ne intelege si cunoaste pe noi, si prin revelatia directa a lui Dumnezeu primita de noi, mijlocind cunoasterea noastra, cum cunosc inteligibil si ei, hranindu-se inteligibil mai presus de om, pe Dumnezeu, Persoanele Sfintei Treimi...
Desi erau Ingeri randuiti in cetele inferioare ale ierarhiilor, care primeau cunostinta slavei dumnezeiesti de la cele superioare, totusi, acei Ingeri din jurul Mantuitorului, la Inaltare, au atentionat cetele din apropierea tronului dumnezeiesc sa "deschida" portile Ceruluisi sa-i slujeasca Domnului, ca Acesta, Hristos, este Imparatul Slavei Care este pururea de-a dreapta Tatalui, Taina necunoascuta pana atunci de cetele superioare
Ierarhia nu se altereaza, ea isi pastreaza raportul si rostul/lumina/sensul inzestrat de Dumnezeu, prin Smerenie se transfigureaza pastrandu-si rostul fiintarii!
Ingerii ramasesera in aceeasi ierarhie unii fata de altii, raportul fata de cunoasterea lui Dumnezeu insa se schimbase, caci smerindu-se in ascultarea fata de celec superioase, si slujind celor mici, s-au inaltat in asemanarea Smereniei Puterii dumnezeiesti, Duhuri ale Tatalui prin cunoasterea planului mai inainte de veci a Ingerilor si Arhanghelilor, Ingerilor pazitori, precum si Iisus Hristos, Chip de rob luand, smerindu-se se intrupeaza, pentru ca noi, ca frati ascultatori ai Chipului de rob sa ne nastem ca asemanare a Smereniei Iubrii dumnezeisti, Fii ai Tatalui, care impreuna unite prin cele doua maini parintesti-creatoare ale Tatalui sa ajunga sa te cunoasca pe Tine, Dumnezeul cel Adevarat, ajungand la Simplitatea Chipului compus al Celui Necompus.
In smerenia sjujirii chipurilor de rob, Ingerii intrec in cunoasterea tainelor dumnezeiesti cetele superioare lor.
Intr-o societate in care cei mici cad, sunt smeriti iconomic sau se smeresc ei cu ajutorul celor ce smerit ii ajuta, ei "cad" in urcusul "Muntelui Smereniei", la inaltimi adumbrite de cunoasterea lui Dumnezeu, dar nu in ultimul rand raman in natura/lumina/rosul celor randuite mai inainte.
Este uimitor cum chipul angelic este cuprins in chipul Omului, chip al lui Dumnezeu, desi Chipul lui Dumnezeu nu este cuprins in totalitate de chipul angelic! Aceasta o arata Simplitatea Chipului compus al "Celui ce este" Necompus.
Duhul Sfant este Smerenia Puterii dumnezeirii, al carui Chip inainte de caderea ingerilor trebuia asemanat. Puterile fara de trup sunt trimisi sa slujeasca, sa ajute, precum si Duhul in comuniunea fiintei dumnezeiesti, Smerindu-se, participand la Viata Puterii ca Duhuri ale lui Dumnezeu.
Fiul este Smereniea Iubirii dumnezeirii, al carui Chip inainte de caderea oamenilor trebuia asemanat. Oamenii sunt chemati si inzestrati sa fie Parinti (iubitori) ai Creatiei, Smerindu-se, participand la Viata Iubiri ca Fii ai lui Dumnezeu.
... Se pare ca raspunsul dat acelei persoane, pt ca se impune unul, este ca: de fapt astazi, si nu numai, Credinta/Religia crestina este "cenusareasa" mintii, ce ne hraneste Chipul din cunoasterea smerita a lui DUMNEZEU.
Asadar,
Smerenia este Simplitatea Chipului compus al "Celui ce este" Necompus.
De curand, cateva ore, fiindu-mi pofta, m-am asezat la masa bunatatilor cugetatoare, asternuta de Pr. Staniloae, cuminecand hrana "despre" Sfintii Ingeri si capacitatea/capabilitatea lor de a comunica/de a ne intelege si cunoaste pe noi, si prin revelatia directa a lui Dumnezeu primita de noi, mijlocind cunoasterea noastra, cum cunosc inteligibil si ei, hranindu-se inteligibil mai presus de om, pe Dumnezeu, Persoanele Sfintei Treimi...
Desi erau Ingeri randuiti in cetele inferioare ale ierarhiilor, care primeau cunostinta slavei dumnezeiesti de la cele superioare, totusi, acei Ingeri din jurul Mantuitorului, la Inaltare, au atentionat cetele din apropierea tronului dumnezeiesc sa "deschida" portile Ceruluisi sa-i slujeasca Domnului, ca Acesta, Hristos, este Imparatul Slavei Care este pururea de-a dreapta Tatalui, Taina necunoascuta pana atunci de cetele superioare
Ierarhia nu se altereaza, ea isi pastreaza raportul si rostul/lumina/sensul inzestrat de Dumnezeu, prin Smerenie se transfigureaza pastrandu-si rostul fiintarii!
Ingerii ramasesera in aceeasi ierarhie unii fata de altii, raportul fata de cunoasterea lui Dumnezeu insa se schimbase, caci smerindu-se in ascultarea fata de celec superioase, si slujind celor mici, s-au inaltat in asemanarea Smereniei Puterii dumnezeiesti, Duhuri ale Tatalui prin cunoasterea planului mai inainte de veci a Ingerilor si Arhanghelilor, Ingerilor pazitori, precum si Iisus Hristos, Chip de rob luand, smerindu-se se intrupeaza, pentru ca noi, ca frati ascultatori ai Chipului de rob sa ne nastem ca asemanare a Smereniei Iubrii dumnezeisti, Fii ai Tatalui, care impreuna unite prin cele doua maini parintesti-creatoare ale Tatalui sa ajunga sa te cunoasca pe Tine, Dumnezeul cel Adevarat, ajungand la Simplitatea Chipului compus al Celui Necompus.
In smerenia sjujirii chipurilor de rob, Ingerii intrec in cunoasterea tainelor dumnezeiesti cetele superioare lor.
Intr-o societate in care cei mici cad, sunt smeriti iconomic sau se smeresc ei cu ajutorul celor ce smerit ii ajuta, ei "cad" in urcusul "Muntelui Smereniei", la inaltimi adumbrite de cunoasterea lui Dumnezeu, dar nu in ultimul rand raman in natura/lumina/rosul celor randuite mai inainte.
Este uimitor cum chipul angelic este cuprins in chipul Omului, chip al lui Dumnezeu, desi Chipul lui Dumnezeu nu este cuprins in totalitate de chipul angelic! Aceasta o arata Simplitatea Chipului compus al "Celui ce este" Necompus.
Duhul Sfant este Smerenia Puterii dumnezeirii, al carui Chip inainte de caderea ingerilor trebuia asemanat. Puterile fara de trup sunt trimisi sa slujeasca, sa ajute, precum si Duhul in comuniunea fiintei dumnezeiesti, Smerindu-se, participand la Viata Puterii ca Duhuri ale lui Dumnezeu.
Fiul este Smereniea Iubirii dumnezeirii, al carui Chip inainte de caderea oamenilor trebuia asemanat. Oamenii sunt chemati si inzestrati sa fie Parinti (iubitori) ai Creatiei, Smerindu-se, participand la Viata Iubiri ca Fii ai lui Dumnezeu.
... Se pare ca raspunsul dat acelei persoane, pt ca se impune unul, este ca: de fapt astazi, si nu numai, Credinta/Religia crestina este "cenusareasa" mintii, ce ne hraneste Chipul din cunoasterea smerita a lui DUMNEZEU.
Asadar,
Smerenia este Simplitatea Chipului compus al "Celui ce este" Necompus.
luni, 9 noiembrie 2009
Raspunsul Iubirii Tatalui prin Chip in Duhul este Omul
-Doamne te iubesc eu pe Tine?...
...
-Da Doamne, Tu ştii că Te Iubesc!
Bucuria inimii nu poate fi decât în Duhul, ea este tainică, gingaşă ca o adiere de vânt. De multe ori Îi simţi prezenţa doar după ce constaţi trupeşte lipsa. Doamne eu ştiu că te simt şi atunci când aceşti cinci fraţi ai trupului meu sunt morţi inimii mele. Nu duhul meu este mort, nu inima mea, ci cele cinci simţuri, chiar de-mi vei trimite dovezi şi nu am iubirea gingaşă a Duhului, cu ce+mi va folosi mie? Deci, Tu Doamne ingustează-mi simţirile trupului pentru lume precum este zugrăvit chipul Sfinţilor în Icoana ce are subţiate şi istovite prin post şi iconomie mădularele simţirii trupului spre a se uni omul cel nou în adâncul inimii sale cu Tine. Duhul Tău Doamne ştiu că nu l-ai luat de la mine, dar între trupul meu şi Tine este o prăpastie care nu o poate trece decât Duhul Tău în credinţa Fiului Tatălui.
Duhul este o Persoana delicată, El nu caută ale Sale, este noua noastră stare, a sfinţeniei, El este candoare, se întristează, se ruşinează de spurcăciunea noastră, fiindu-ne alături în Iubirea Fiului în Sânul cald al Tatălui.
Duhul este Iubirea, Chipul Smerit al Fiului, iar Sfinţii sunt Iubirea Duhului.
Mă doare când cel drag nu îmi acordă atenţie, nu îmi este indiferentă prezenţa, simţirea Ta. Gingăşia prezenţei Tale mă încălzeşte, îmi dă Putere de Viaţă, îmi învie duhul din prăpastia gheenei.
Plinirea fiinţei îmi este copleşită de căldura Duhului după care îşi primeşte rostul Căldura Sfinţilor Tăi Doamne. Cu acea Căldură fiinţial maternă acoperă-mă, purtându-se gingaş pe deasupra Chipului nostru. Duhul este Iubirea Ta maternă, din care ne naştem spre unire în Duh şi în Domnul Iisus.
Îmi este întristată întristarea în inima gingaşă plină de Tine, de tainica Ta retragere cu Duhl în fiinţa-mi insondabila şi fărâmiţată cu care-mi este îmbracată persoana, căci cruzimea aproapelui imi duce întristarea la întristarea Duhului, e o deşesrtare a Duhului după Chipul Fiul în întreaga noastră fiinţă, după cum şi nasterea cea nouă din gingăşia covârşitoare a Iubirii creatoare a Tatălui.
Trimite Doamne iar pe Duhul Tău la fraţii mei, fraţii trupului, deşi ştiu că ei nu vor simi tainica Lui retragere în adâncul inimii mele, în tainica ei aşteptare a plămadei Împărăţiei Tale, dar simţind ei lipsa Ta, măcar să-şi întrebe alterat si fragmentat, deşi o singura persoană, Fratele din lăuntrul inimii:
-Duhul nostru Drag, mă iubeşti Tu pe mine?
...
Moartea trupului, împreună cu toţi fraţii săi arată învierea sufletului, dezrobirea sa din legăturile morţii, puterea şi voinţa Fiilor de a primi tainic şi apofatic, în adâncul de nepătruns a dumnezeiescului întuneric al inimii, pe Duhul unităţii firii transfigurate, care se poartă veşnic deasupra Chiplui nostru de fii ai Tatălui!
...
-Da Doamne, tu stii că îmi este dulce şi iubitoare prezenţa Duhului Tău, prezenţa plină de Putere, care face ca şi constatarea trupească a lipsei Sale să capete conţinut cald, mlădios, de Iubire gingasşă a Duhului!
Răspunsul Iubirii Tatălui prin Chip în Duhul este Omul!
La mulţi ani tuturor celor ce poartă numele Sf. Claudiu, ca răspuns al inimii lăuntrice omului...
...
-Da Doamne, Tu ştii că Te Iubesc!
Bucuria inimii nu poate fi decât în Duhul, ea este tainică, gingaşă ca o adiere de vânt. De multe ori Îi simţi prezenţa doar după ce constaţi trupeşte lipsa. Doamne eu ştiu că te simt şi atunci când aceşti cinci fraţi ai trupului meu sunt morţi inimii mele. Nu duhul meu este mort, nu inima mea, ci cele cinci simţuri, chiar de-mi vei trimite dovezi şi nu am iubirea gingaşă a Duhului, cu ce+mi va folosi mie? Deci, Tu Doamne ingustează-mi simţirile trupului pentru lume precum este zugrăvit chipul Sfinţilor în Icoana ce are subţiate şi istovite prin post şi iconomie mădularele simţirii trupului spre a se uni omul cel nou în adâncul inimii sale cu Tine. Duhul Tău Doamne ştiu că nu l-ai luat de la mine, dar între trupul meu şi Tine este o prăpastie care nu o poate trece decât Duhul Tău în credinţa Fiului Tatălui.
Duhul este o Persoana delicată, El nu caută ale Sale, este noua noastră stare, a sfinţeniei, El este candoare, se întristează, se ruşinează de spurcăciunea noastră, fiindu-ne alături în Iubirea Fiului în Sânul cald al Tatălui.
Duhul este Iubirea, Chipul Smerit al Fiului, iar Sfinţii sunt Iubirea Duhului.
Mă doare când cel drag nu îmi acordă atenţie, nu îmi este indiferentă prezenţa, simţirea Ta. Gingăşia prezenţei Tale mă încălzeşte, îmi dă Putere de Viaţă, îmi învie duhul din prăpastia gheenei.
Plinirea fiinţei îmi este copleşită de căldura Duhului după care îşi primeşte rostul Căldura Sfinţilor Tăi Doamne. Cu acea Căldură fiinţial maternă acoperă-mă, purtându-se gingaş pe deasupra Chipului nostru. Duhul este Iubirea Ta maternă, din care ne naştem spre unire în Duh şi în Domnul Iisus.
Îmi este întristată întristarea în inima gingaşă plină de Tine, de tainica Ta retragere cu Duhl în fiinţa-mi insondabila şi fărâmiţată cu care-mi este îmbracată persoana, căci cruzimea aproapelui imi duce întristarea la întristarea Duhului, e o deşesrtare a Duhului după Chipul Fiul în întreaga noastră fiinţă, după cum şi nasterea cea nouă din gingăşia covârşitoare a Iubirii creatoare a Tatălui.
Trimite Doamne iar pe Duhul Tău la fraţii mei, fraţii trupului, deşi ştiu că ei nu vor simi tainica Lui retragere în adâncul inimii mele, în tainica ei aşteptare a plămadei Împărăţiei Tale, dar simţind ei lipsa Ta, măcar să-şi întrebe alterat si fragmentat, deşi o singura persoană, Fratele din lăuntrul inimii:
-Duhul nostru Drag, mă iubeşti Tu pe mine?
...
Moartea trupului, împreună cu toţi fraţii săi arată învierea sufletului, dezrobirea sa din legăturile morţii, puterea şi voinţa Fiilor de a primi tainic şi apofatic, în adâncul de nepătruns a dumnezeiescului întuneric al inimii, pe Duhul unităţii firii transfigurate, care se poartă veşnic deasupra Chiplui nostru de fii ai Tatălui!
...
-Da Doamne, tu stii că îmi este dulce şi iubitoare prezenţa Duhului Tău, prezenţa plină de Putere, care face ca şi constatarea trupească a lipsei Sale să capete conţinut cald, mlădios, de Iubire gingasşă a Duhului!
Răspunsul Iubirii Tatălui prin Chip în Duhul este Omul!
La mulţi ani tuturor celor ce poartă numele Sf. Claudiu, ca răspuns al inimii lăuntrice omului...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
