Lumina Invierii sfarma lanturile robiei redand chipului chipul treimic

Ce tata isi poate privi fiul trimis la moarte?
Ce Inima poate sa aibe astfel incat, El, Tatal, sa dea exemplu si salvare pe insasi Fiul Sau!?
Bucuria duhului de a te reintalni cu Tatal, deplin, transfigurat, ca plamada a vechiului Adam, dar si Prototip pentru acelasi umbreste moartea! Despartirea sufletului personal de trupul transfigurat si unirea cu Treimea Sfanta, dupa chipul Ipostasei hristice, izvoraste in noi nadejdea vietii vesnice si nu a mortii, ne fagaduieste pregustarea invierii prin insasi mireasma Duhului, in icoanele Sale: Sfintii.
Bucuria iminentei re-inoiri umbreste intunericul mortii: mintea nu-mi mai zareste efemeritatea, simtirea asteapta plina de emotie despartirea temporara de trup doar ca celebrare a re-intalnirii cu Dumnezeu: fata catre fata! Daca bunaoara Spatele-i ni se descopera luminandu-ne Calea, Fata Tatalui capata in inimile noastre sangerande de sangele lui Hristos noi forme, transfigurata prin puterea dumnezeiasca, dar si nadejdea omeneasca a invierii! Chipul Tatalui nu este autoritatea unui Fiu rece, protocolar, chipul Tatalui prin actul jertfirii se transfigureaza in chipul Hristificat al Fiului, Sfatul cel de taina dinaintea veacurilor se plasticizeaza si reactualizeaza in noi capacitatea de a vedea in fapt, transfigurand timpul, demnitatea de fii ai Tatalui ce cunosc extatic, caci doar in parte cunoastem dupa vederea credintei, Sfatul cel mai inainte de veci, si se hranesc cu noul lor chip transfigurat, pe care potenta medievala la conservat.
Persoana transcende timpul si cunoaste voia Tatalui dinainte de veacuri, dar si Istoria, prin Hristos, se dilata, isi imbiba crengile nadejdii deasupra timpului istoric si patrunde in timpul hristic!
Treimea Dumnezeirii isi reflecta bunatatea in icoana treimii: dumnezeirii, duhurilor si a oamenilor!
Treimea Persoanelor isi extinde harul asupra treimiii firilor, dandu-le prin re-inoirea Invierii demnitatea sfatului dumnezeiesc!
In aceasta demnitate plenara trebuie sa ramanem in fata alterarii, demnitaea omului de fiu al lui Dumnezeu in Duhul duhurilor!
Persoana hristificata este pnevmatofora!
Bucuria invierii, prin pregustarea ei in Invierea Domnului nostru Hristos, naste in noi necesitatea launtrica a glasului pnevmatofor: Avva Parinte!
Invierea statorniceste bucuria regasirii identitatii pierdute edenic si nu este un simplu act juridic de adoptie, de ascundere a stricaciunii firii cu o lumina straina si infinita a atotputerniciei divine!
Invierea transfigureaza timpul intrucat ne daruieste inaintea ei bucuria invierii, prin actul jertfirii si Invierii Domnului! Aceasta Inviere invie in noi simturile sufletului dupa chipul invierii trupurilor profetite veterotestamentar.
Primirea in inimile noastre, in rarunchii madularelor a lui Hristos, trup si sange (viata vesnica), ne da putinta pregustarii pascale a invierii trupurilor, dar si a sufletelor de sub robia luciferica a pacatului.
Oglinda trupului este sufletul, iar curatirea trupului reflecta lumina sufletului, avand ca torte ale invierii stralucirea ochilor chipului luminos, pnevmatizat, unit tainic cu Hristos, care se impartaseste la randul nostru cu iubirea noastra, ce postuleaza aprioric pnevmatizarea!
Persoana devine "treime", iar tronul acesteia este inima!

Prin Inviere Persoana isi recapata chipul Sfintei Treimi!
Lanturile pacatului ce acopereau chipului treimic ale persoanelor au fost sfaramate de Lumina dumnezeiasca a Invierii!

Vestind si buncurandu-ne de Invierea Domnului sa fim martori si partasi ai invierii noastre launtrice dupa straveziul chip al Sfintei Treimi, strigand cu totii in acelasi glas launtric:

Avva Parinte, in si cu Hristos noi, fii Tai, am inviat!